TONIFIÁNT, -Ă, tonifianți, -te, adj., s. n. Tonic (3). [Pr.: -fi-ant] – Din fr. tonifiant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TONIFIÁNT, -Ă adj. Care tonifică; tonic (2) [în DN]. [< fr. tonifiant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TONIFIÁNT, -Ă adj. (și fig.) care tonifică; tonic (II). (< fr. tonifiant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TONIFIÁNT adj., s. v. întăritor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tonifiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. tonifiánți; f. sg. tonifiántă, pl. tonifiánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tonifiánt s. n. (sil. -fi-ant), pl. tonifiánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TONIFIÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care tonifică; cu proprietăți de întărire a organismului; întăritor; tonic; fortifiant; reconfortant. [Sil. -fi-ant] /<fr. tonifiant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink