TONOMÉTRU, tonometre, s. n. (Fon.) Aparat electronic pentru extragerea și măsurarea frecvenței fundamentale a semnalelor vorbirii. – Din fr. tonomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TONOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea presiunilor și a tensiunilor (mai ales a tensiunii sângelui). [< fr. tonomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TONOMÉTRU s. n. instrument folosit în tonometrie. (< fr. tonomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tonométru s. n. (sil. -tru), art. tonométrul; pl. tonométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TONOMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea presiunilor și a tensiunilor. /<fr. tonometre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink