TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOPÍLĂ s. topitoare. (~ pentru in.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
topílă s. f., g.-d. art. topílei; pl. topíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOPÍLĂ ~e f. Loc (de obicei în apă) unde se pun la topit plante textile (in, cânepă). /<bulg., sb. topilo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink