TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
topitór (persoană) s. m., pl. topitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
topitór (instalație) s. n., pl. topitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOPITÓR ~i m. Muncitor specializat în topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
topitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink