TOPONÍMIC, -Ă, toponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține toponimiei, privitor la toponimie, de toponimie. 2. S. n. Nume propriu de oraș, de stat, de apă, de munte etc.; toponim. – Din fr. toponymique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOPONÍMIC, -Ă adj. Referitor la toponimie, de toponimie. // s.n. Nume de oraș, de sat, de apă, de munte etc.; toponim. [< fr. toponymique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TOPONÍMIC, -Ă I. adj. referitor la toponimie. II. s. n. toponim. (< fr. toponimique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TOPONÍMIC adj., s. v. toponim. („Dunărea” este un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
toponímic adj. m. (sil. mf. top-), pl. toponímici; f. sg. toponímică, pl. toponímice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
toponímic s. n. (sil. mf. top-), pl. toponímice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOPONÍMIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de toponimie; propriu toponimiei. /<fr. toponymique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TOPONÍMIC2 ~ce n. v. TOPONIM. /<fr. toponymique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink