TOPÚZ, topuzuri, s. n. Buzdugan cu capul îmbrăcat în argint și bătut cu nestemate, care, împreună cu sabia, tuiul și calul împărătesc, constituia simbolul învestiturii domnești conferite de sultan. ◊ Loc. adv. (Pop.) Cu topuzul = cu sila, cu forța; cu brutalitate. ♦ Măciucă scurtă conferită de domn marilor demnitari; p. gener. buzdugan. [Pl. și: topuze] – Din tc. topuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOPÚZ s. v. buzdugan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
topúz, topúzuri, s.n. (înv.) 1. buzdugan. 2. (fig.) sceptru. 3. bătaie la tălpi. 4. piatra mare din jocul copiilor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
topúz (-ze), s. n. – 1. Măciucă, buzdugan. – 2. Buzdugan bătut cu pietre nestemate, însemn al domnitorilor din Munt. și Mold. – 3. Lovitură la tălpi cu topuzul (1). – 4. Piatra cea mai mare dintre cele cinci cu care se joacă un joc de copii. – Mr. topuze. Tc. topuz (Roesler 577; Șeineanu, II, 364; Lokotsch 2090; Ronzevalle 117), cf. ngr. τοπούζι, alb., bg., sb. topuz.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
topúz s. n., pl. topuzúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOPÚZ ~uri n. ist. Buzdugan cu măciulia îmbrăcată în argint și împodobit cu pietre scumpe, înmânat de sultan unui domnitor la înscăunare. ◊ Cu ~ul cu forța; făcând uz de forță. /<turc. topuz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink