TORÁCE, torace, s. n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator; coșul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TORÁCE n. 1) Cavitate a corpului, până la diafragmă, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator; coșul pieptului. 2) (la insecte) Partea mijlocie a corpului de care se țin picioarele și aripile. /<fr. thorax
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TORÁCE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TORÁCE s. (ANAT.) 1. cavitate toracică, coșul pieptului, cutie toracică. 2. piept.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
toráce s. m. – Coșul pieptului. It. torace. – Der. toracic, adj., din fr. thoracique.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
toráce s. n., pl. toráce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink