TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, întrebuințat, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TORÍT s.n. (Min.) Silicat natural de toriu, puternic radioactiv. [< fr. thorite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TORÍT s. n. silicat natural de toriu, puternic radioactiv. (< fr. thorite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
torít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TORÍT (‹ fr.) s. n. (MINER.) Silicat natural de toriu din grupa zirconiului, de culoare galbenă, variind până la negru, cu luciu sticlos sau gras. Este puternic radioactiv și apare în pegmatite, granite, sienite etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink