Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TORTURÁ, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufletești) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ Fig. A forța, a stâlci, a poci cuvintele, stilul, limba, versul etc. – Din fr. torturer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TORTURÁ vb. I. tr. A supune la torturi; a chinui, a schingiui. ♦ (Fig.) A supune pe cineva la chinuri morale; a frământa, a neliniști. ♦ (Fig.) A forța, a stâlci (limba, stilul etc.). [Cf. fr. torturer, it. torturare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TORTURÁ vb. tr. 1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui. ◊ (fig.; despre stări sufletești) a obseda, a frământa mintea, a neliniști. 2. (fig.) a forța (sensul), a stâlci (limba, stilul etc.). (< fr. torturer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TORTURÁ vb. 1. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, schingiui, a trudi, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi crima.) 2. v. obseda.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
torturá vb., ind. prez. 1 sg. torturéz, 3 sg. și pl. tortureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TORTÚRĂ, torturi, s. f. Suferință fizică (sau morală) violentă. – Din fr. torture, lat. tortura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TORTURÁ ~éz tranz. 1) (ființe) A supune la torturi, la chinuri groaznice; a schingiui. 2) (despre gânduri, sentimente etc.) A urmări întruna în mod obsedant; a frământa; a chinui; a munci; a tiraniza. 3) rar (cuvinte, expresii etc.) A denatura, încălcând corectitudinea; a schingiui; a stâlci; a poci. ~ limba. /<fr. torturer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TORTÚRĂ ~i f. Suferință fizică sau/și morală foarte puternică; chin groaznic; caznă; supliciu. /<fr. torture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TORTÚRĂ s.f. Suferință fizică; chin, caznă. ♦ (Fig.) Suferință morală; chin. [Pl. -ri. / cf. fr. torture, it., lat. tortura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TORTÚRĂ s. f. 1. suferință fizică, chin; caznă, schingiuire. 2. (fig.) frământare, zbucium, durere, suferință morală. (< fr. torture, lat. tortura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TORTÚRĂ s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strânsoare, trudnicie. (Supus la ~i crâncene.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tortúră s. f., g.-d. art. tortúrii; pl. tortúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink