TORȚÉL, torței, s. m. Numele a două plante parazite fără frunze, a căror tulpină se răsucește în jurul plantelor pe care trăiesc, una cu flori roșietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea). – Tort1 + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TORȚÉL m. Plantă erbacee parazită fără frunze, cu tulpină filiformă și agățătoare; iniță. /tort + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TORȚÉL s. (BOT.) 1. (Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangic, iniță, întorțel, lipici, părul-Sfin-tei-Mării, (prin Ban.) steagul-zânelor. 2. (Cuscuta) gălbează.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
torțél, torțéi, s.m. (reg.) berbec de doi ani.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
torțél s. m., pl. torțéi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink