TOSCÁN, -Ă, toscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Toscanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Toscanei sau populației acestei regiuni, care este din Toscana, care se referă la regiunea Toscana sau la populația ei; propriu, caracteristic pentru regiunea Toscana sau pentru populația ei. – Din fr. toscan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOSCÁN, -Ă adj. Din Toscana. ♦ Ordin toscan = ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. [< it. toscana, fr. toscan, cf. Toscana – regiune în Italia centrală].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TOSCÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Toscana. II. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic roman imitat după ordinul doric, printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne. (< fr. toscan, it. toscano)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
toscán s. m., adj. m., pl. toscáni; f. sg. toscánă, g.-d. art. toscánei, pl. toscáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink