TRẤNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – Cf. sl. trontŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÂNTOR adj., s. 1. adj., s. v. leneș. 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare și ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Trântor ≠ muncitor, truditor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
trântor s. m., pl. trântori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÂNTOR ~i m. 1) Bărbătușul albinei. 2) fig. Bărbat care nu vrea să muncească și trăiește pe socoteala altora. /<sl. trontu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRÂNTOR-DE-CÁI s. v. musca-calului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trîntór (-ri), s. m. – 1. Masculul albinei. – 2. Parazit, leneș. Sl. trątŭ „bondar” (Cihac, II, 422; Byhan 340; Tiktin), cf. sb. trut, pol. trąd „trîntor”. – Der. trîntori, vb. (a distruge trîntorii dintr-un stup).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink