TRAGEDÍE, tragedii, s. f. 1. Specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate în conflict violent, cu deznodământ nefericit. 2. Fig. Întâmplare zguduitoare, nenorocire mare, catastrofă. – Din fr. tragédie, lat. tragoedia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRAGEDÍE s.f. 1. Operă dramatică a cărei acțiune prezintă personaje în luptă cu viața și cu pasiunile omenești, având de obicei un deznodământ fatal, trist, care stârnește sentimente de milă și durere. 2. (Fig.) Întâmplare zguduitoare, funestă, catastrofă. ♦ Zbucium, suferință. [Gen. -iei. / < lat. tragedia, gr. tragodia < tragos – țap, ode – cântec, cf. fr. tragédie, it. tragedia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRAGEDÍE s. f. 1. specie a genului dramatic a cărei acțiune prezintă personaje în luptă cu viața și cu pasiunile omenești, având un deznodământ fatal, care stârnește sentimente de milă și durere. 2. întâmplare zguduitoare; catastrofă. ◊ (fig.) zbucium, suferință. (< fr. tragédie, lat. tragoedia, it. tragedia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRAGEDÍE s. (LIT.) (înv.) tragodie. (~ în 5 acte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tragedíe (-íi), s. f. – Operă dramatică zguduitoare; întîmplare nefericită, catastrofă. Fr. tragédie. Este dubletul lui tragodie, s. f., sec. XVIII, înv. după gr. τραγωδία (Tiktin; Gáldi 263). – Der. (din fr.) tragedian, s. m.; tragic, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tragedíe s. f., art. tragedía, g.-d. art. tragedíei; pl. tragedíi, art. tragedíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRAGEDÍE ~i f. 1) Operă dramatică având conflicte acute și un deznodământ (de obicei) fatal. 2) fig. Eveniment cu urmări catastrofale; nenorocire mare. [G.-D. tragediei] /<lat. tragoedia, fr. tragédie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink