TRANCANÁ, trancanale, s. f. 1. Vorbă goală, palavre. 2. (La pl.) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite în dezordine); catrafuse, cioveie. [Pl. și: (2) trăncănăi] – Postverbal al lui trăncăni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TRANCANÁ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trancaná, trancanále, s.f. (pop.; înv.) 1. vorbă goală; fleacuri. 2. (la pl.) lucruri casnice mărunte; catrafuse.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
TRANCANÁLE s. pl. v. boarfe, bulendre, cala-balâc, catrafuse, troace, țoale.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink