TRANSIGÉNT, -Ă, transigenți, -te, adj. (Livr.) Care cedează ușor, care face concesii și compromisuri; conciliant. – Din lat. transigens, -ntis, fr. transigeant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANSIGÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care cedează ușor, care face concesii; conciliant, împăciuitor. [< transige].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANSIGÉNT, -Ă adj. care cedează ușor, face concesii, compromisuri; conciliant. (< lat. transigens, după fr. transigeant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
transigént adj. m., pl. transigénți; f. sg. transigéntă, pl. transigénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRANSIGÉNT ~tă (~ți, ~te) rar Care face concesii; caracterizat prin admiterea compromisurilor. /<fr. transigens
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink