TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care transmite; emițător. // s.n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. [< transmite + -(ă)tor, după fr. transmetteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care transmite; emițător. II. s. m. cel care transmite (cu ajutorul unui aparat emițător). III. s. n. aparat pentru transmiterea semnelor telegrafice sau radiofonice. (după fr. transmetteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRANSMIȚĂTÓR adj. emițător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
transmițătór adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transmițătóri; f. sg. și pl. transmițătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
transmițătór s. n. (sil. mf. trans-), pl. transmițătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRANSMIȚĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care transmite. /a transmite + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRANSMIȚĂTÓR2 ~oáre n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. /a transmite + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink