Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: transmuta (verb tranzitiv) , transmutare (substantiv feminin)   
TRANSMUTÁRE, transmutări, s. f. Acțiunea de a transmuta.V. transmuta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANSMUTÁRE s. v. transmutație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
transmutáre s. f. (sil. mf. trans-) mutare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRANSMUTÁ, transmút, vb. I. Tranz. A supune unei transmutații chimice. ♦ P. gener. A transforma, a schimba. – Din fr. transmuter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TRANSMUTÁ mă transmút intranz. rar A se schimba în rău; a-și altera profund esența (forma, aspectul). /<fr. transmuter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TRANSMUTÁ transmút tranz. rar A face să se transmute. /<fr. transmuter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRANSMUTÁ vb. I. tr., refl. A(-și) schimba, a(-și) modifica forma, aspectul; a (se) transforma, a (se) transfigura. ♦ tr. (Chim.) A transforma un element chimic în altul. [< fr. transmuter, lat. transmutare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANSMUTÁ vb. tr. a supune unei transmutații (1). ◊ a transforma, a schimba natura, aspectul. (< fr. transmuter, lat. transmutare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
transmutá vb., ind. prez. 1 sg. transmút, 3 sg. și pl. transmútă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)