Dex transportat

TRANSPORTÁT, -Ă, transportați, -te, adj. Stăpânit de un entuziasm, de o plăcere fără margini. ♦ Dus pe gânduri, absent. – V. transporta.

TRANSPORTÁT, -Ă adj. Stăpânit de emoție, încântat peste măsură. ♦ Dus pe gânduri, absent. // s.n. Transportare. [< transporta].

TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din fr. transporter, lat. transportare.

A SE TRANSPORTÁ mă transpórt intranz. A se deplasa dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție). /<fr. transporter, lat. transportare

A TRANSPORTÁ transpórt tranz. 1) (obiecte sau ființe) A căra dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție); a duce. 2) fig. (persoane) A aduce în stare de beatitudine, în urma unei emoții puternice. [Sil. trans-por-] /<fr. transporter, lat. transportare

TRANSPORTÁ vb. I. 1. tr. A căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. refl. (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fața locului. 3. tr. (Fig.) A aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. [P.i. transpórt. / < fr. transporter, cf. lat. transportare].

TRANSPORTÁ vb. I. tr. 1. a căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. (fig.) a aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. II. refl. (despre persoane) a se deplasa la fața locului. (< fr. transporter, lat. transportare)

TRANSPORTÁ vb. 1. v. căra. 2. a duce, a lua. (Mașina ne-a ~ până la ...) 3. v. duce.

transportá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transpórt, 3 sg. și pl. transpórtă