TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÁNSĂ s.f. Stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. [< fr. transe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRÁNSĂ s. f. stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. (< fr. transe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tránsă s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÁNSĂ ~e f. Stare psihică, neobișnuită în care se află o persoană hipnotizată. /<fr. transe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink