tránte s.f. pl. (reg.) 1. lucruri casnice îngrămădite, catrafuse. 2. vorbe goale, palavre, nimicuri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
TRẤNTĂ, trânte, s. f. Luptă corp la corp între doi sau mai mulți oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul (numai cu ajutorul brațelor). – Din trânti (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÂNTĂ ~e f. 1) Luptă corp la corp între două persoane, care caută să se doboare unul pe altul la pământ cu ajutorul brațelor. 2) Cădere violentă cu toată greutatea corpului. /v. a trânti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRÂNTĂ s. (SPORT) voinicească.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRÂNTĂ s. v. luptă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trântă s. f., g.-d. art. trântei; pl. trânte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink