TRANZITIVITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații. – Din fr. transitivité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANZITIVITÁTE f. Proprietate a uni verb de a fi tranzitiv. /tranzitiv + suf. ~itate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRANZITIVITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este tranzitiv. ♦ Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive. ♦ (Log.; mat.) Relație în care se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. [Cf. fr. transitivité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANZITIVITÁTE s. f. 1. proprietate a unui verb, de a fi tranzitiv. 2. proprietate a unei relații de a fi tranzitivă (2). (< fr. transitivité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tranzitivitáte s. f., g.-d. art. tranzitivității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink