TRANZITÓRIU, -ÍE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar. ♦ (Despre funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. – Din lat. transitorius, fr. transitoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANZITÓRIU, -IE adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de trecere, de tranziție; intermediar. ♦ (Despre fincționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. [Pron. -riu. / cf. fr. transitoire, lat. transitorius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANZITÓRIU, -IE adj. 1. care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar; tranzient (1). ◊ (p. ext.) care durează puțin timp. 2. (despre funcționarea unui sistem) caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. (< fr. transitoire, lat. transitorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRANZITÓRIU adj. intermediar. (O situație ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRANZITÓRIU adj. v. nedefinitiv, provizoriu, temporar, trecător, vremelnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tranzitóriu adj. m. [-riu pron, -riu], f. tranzitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. tranzitórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRANZITÓRIU ~e (~i) Care este de tranziție; de trecere. /<fr. transitoire, lat. transitorius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink