TRASATÓR, (1) trasatori, s. m., (2) trasatoare, s. n. 1. S. m. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. 2. S. n. Trasor (1). – Trasa + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRASATÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. // s.n. Trasor (1). [< trasa + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRASATÓR, -OÁRE I. s. m. f. lucrător care execută trasarea unor piese brute. II. s. n. trasor (I, 1). (< trasa + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRASATÓR s. v. trasor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trasatór (lucrător) s. m., pl. trasatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trasatór (unealtă) s. n., pl. trasatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRASATÓR1 ~oáre n. v. TRASOR. /a trage + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRASATÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operații de trasare pe piese brute. /a trage + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink