TRAUMATÍSM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc.; traumă (1); p. ext. ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent; p. restr. șoc traumatic. 2. Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o e*******e excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în nici un fel, devenind insensibil la orice alt e******t. – Din fr. traumatisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRAUMATÍSM s.n. Nume generic dat leziunilor produse prin loviri, presiuni etc. ♦ (Fig.) Tulburare, zguduire puternică provocată de o nenorocire. [Pron. trau-ma-. / < fr. traumatisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRAUMATÍSM s. n. ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violență exterioară; violența însăși; traumă. (< fr. traumatisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRAUMATÍSM s. (MED.) traumă. (A suferit un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
traumatísm s. n. (sil. trau-), pl. traumatísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRAUMATÍSM ~e n. 1) v. TRAUMĂ. 2) Ansamblu de traume care apar la grupe de populație cu condiții identice de muncă sau de trai. 3) Ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate organismului de factori externi violenți. /<fr. traumatisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink