TREBUINCIÓS, -OÁSĂ, trebuincioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Necesar, folositor, util, de trebuință, trebuitor. [Pr.: bu-in-] – Trebuință + suf. -ios.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TREBUINCIÓS adj. 1. v. util. 2. cerut, cuvenit, necesar, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~oase pentru ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trebuinciós adj. m., pl. trebuincióși; f. sg. trebuincioásă, pl. trebuincioáse,
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TREBUINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este de trebuință; folositor; util. [Sil. -bu-in-] /trebuință + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink