TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TREBUITÓR adj. v. trebuincios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TREBUITÓR adj. v. folositor, necesar, trebu-incios, util.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Trebuitor ≠ netribuitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
trebuitór adj. m., pl. trebuitóri; f. sg. și pl. trebuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TREBUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar v. TREBUINCIOS. /a trebui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink