TRECLÉT, -Ă, trecleți, -te, adj. (Înv. și arh.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. – Bg. triklet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
tréclet, trécleți, adj. m. (înv.) blestemat, afurisit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tréclet (-tă), adj. – Blestemat de trei ori. – Var. triclet. Sl., cf. bg. triklet, rus. trikljatyi și proclet. Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink