Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TREI num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. ◊ (Adjectival) Trei cărți. ◊ (Substantivat) Scrie un trei pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul trei. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De trei ori. ◊ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De trei ori pe atâta. ◊ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte trei părți. ◊ (Pop.; în forma de feminin trele, precedat de „toate” sau „câte”) Toate trele. 2. Compuse: trei frați s. m. = plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale (Viola saxatilis); trei-frați-pătați s. m. = a) gen de toporași (din care s-a obținut, prin încrucișare cu alte specii, panseaua) (Viola declinata); b) pansea; (reg.) trei-răi s. m. = a) popilnic iepuresc (Hepatica nobilis); b) crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 3. (Bis.; în sintagma) Trei ierarhi = trisfetite. 4. Compuse: trei-leșeștile s. m. = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei, având un ritm binar, executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc; melodie după care se execută acest dans; trei-păzește s. m. = dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbați în formație liniară, stând cu mâinile încrucișate la spate; melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la trei-păzește = a cere (cuiva) explicații pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). – Lat. tres.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tréi num. – Numărul dintre doi și patru. – Mr., megl., istr. trei. Lat. tres (Pușcariu 1858; REW 8883), cf. vegl. tra, it. tre, prov., cat., sp., port. tres, fr. trois.Der. treizeci, num.; treilea (f. treia), num.; treime, s. f. (a treia parte; trinitate).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
trei num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TREI1 num. card. 1) Doi plus unu. ~ cărți.În doi timpi și ~ mișcări foarte repede. ~ frați plantă erbacee cu flori din cinci petale, galbene, plăcut mirositoare. 2) (cu valoare de num. ord.) Al treilea; a treia. /<lat. tres
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TREI2 m. 1) Număr constând din trei unități. ◊ A lua la ~ păzește (sau la ~ parale) a certa cu asprime (pe cineva); a cere (cuiva) socoteală pe un ton ridicat. 2) Cifra 3 sau III. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. tres
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBĂ-TREI-RĂI s. v. popilnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TREI-FRÁȚI s. v. trifoiște, unghia-păsării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TREI-FRÁȚI s. (BOT.; Viola saxatilis) (reg.) micșunele-gălbioare (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TREI-FRAȚI-PĂTÁȚI s. (BOT.) 1. (Viola hortensis) (reg.) barba-împăratului. 2. (Viola tricolor) (reș.) micșunea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TREI-FRAȚI-PĂTÁȚI s. v. pansea, panseluță, unghia-păsării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trei sute num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trei-fráți (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trei-fráți-pătáți (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trei-leșéștile s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trei-păzéște s. n. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române