TREMURĂTOÁRE s. (BOT.; Briza media) (reg.) părășin, iarba-iepurelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tremurătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tremurătórii; pl. tremurătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TREMURĂTÓR, -OÁRE, tremurători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremură, care vibrează; tremurat2, tremurând. ♦ (Despre ape) Care unduiește ușor, care se încrețește la suprafață. 2. S. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul (Briza media). – Tremura + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TREMURĂTOÁRE ~óri f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina de tip pai, cu flori dispuse în spiculețe și cu frunze lanceolate care tremură la adierea vântului. /a tremura + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TREMURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care tremură. Voce ~oare. Flacără ~oare. Lac ~. /a tremura + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TREMURĂTÓR adj. 1. v. vibrant. 2. v. fremătător. 3. v. pâlpâitor. 4. tremurat, tremurând. (Cu glasul ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tremurătór adj. m., pl. tremurătóri; f. sg. și pl. tremurătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink