TRÉSTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă; a) plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 m înălțime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui și cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se întrebuințează la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și puternică, cu frunze lungi și înguste, cu inflorescența un panicul, cultivată în țările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÉSTIE s. (BOT.) 1. (Phragmites communis sau australis) v. stuf. 2. trestie-de-câmp (Calamagrostis epigeios) = (reg.) pănușiță, stuf, iarbă-roșie, trestie-mică, trestie-noduroasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tréstie (-ii), s. f. – Stuf, papură (Arundo donax). Sl. trŭštĭ, truštije (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 421; Conev 47), cf. bg. trăstika (› mr. trîscă, megl. trăscă). – Der. trestioară, s. f. (plantă, Calamagrostis arundinaea); trestiiș, s. n. (desiș de trestie, loc cu trestie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tréstie s. f. (sil. -ti-e), art. tréstia (sil. -ti-a) g.-d. art. tréstiei; pl. tréstii, art. tréstiile (sil, -ti-i)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÉSTIE ~i f. Plantă erbacee cu tulpina lemnoasă, cilindrică, cu frunze de culoare verde-albăstruie și flori verzi-gălbui, cu pete violete. ◊ ~-de-zahăr plantă cultivată în țările calde pentru sucul dulce din care se fabrică zahăr. ~ mică (sau noduroasă) trestie cu flori verzi-deschise, violete sau purpurii, care crește pe malul râurilor, prin fânațuri și la marginea pădurii. ~ de mare, ~ spaniolă plantă înrudită cu palmierul, cu tulpina înaltă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane, vergi și împletituri. [G.-D. trestiei; Sil. -ti-e] /<sl. tresti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIACLĂ-DE-TRÉSTIE s. v. bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, stârc purpuriu, stârc roșu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRESURĂ-DE-TRÉSTIE s. v. vrabie-de-trestie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRESTIE-MÍCĂ s. v. trestie-de-câmp.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRESTIE-MIROSITOÁRE s. v. obligeană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRESTIE-NODUROÁSĂ s. v. trestie-de-câmp.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tréstie-de-záhăr s. f. (sil. -ti-e-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tréstie-spaniólă s. f. (sil. -ti-e-, -ni-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink