Dex tresărire

TRESĂRÍRE, tresăriri, s. f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; tresăritură. – V. tresări.

TRESĂRÍRE s.f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; zvâcnire. [< tresări].

TRESĂRÍRE s. v. palpitație.

tresăríre s. f., g.-d. art. tresărírii; pl. tresăríri

TRESĂRÍ, tresár, vb. IV. Intranz. 1. A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, în urma unei emoții puternice. ♦ (Despre inimă) A-și accelera și intensifica bătăile, din pricina unei emoții; a zvâcni. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de apatie, de neatenție etc. 2. Fig. (Despre sunete, țipete) A răsuna brusc, pe neașteptate. – Din fr. tressaillir (după sări).

A TRESĂRÍ tresár intranz. 1) A avea o mișcare involuntară momentană (din cauza unui e******t neașteptat). 2) (despre inimă) A-și spori pentru moment ritmul și intensitatea. /<fr. tresaillir

TRESĂRÍ vb. IV. intr. 1. A simți deodată o emoție puternică. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (Despre inimă) A-și accelera bătăile din cauza unei emoții, a zvâcni. 2. (Fig.; despre sunete) A răsuna brusc. [P.i. tresár. / după fr. tressaillir].

TRESĂRÍ vb. intr. 1. a simți deodată o emoție puternică. ♦ a se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (despre inimă) a-și accelera bătăile din cauza unei emoții. 2. (fig.; despre sunete) a răsuna brusc. (după fr. tressaillir)

TRESĂRÍ vb. 1. v. tresălta. 2. a se cutremura, a se înfiora, a se scutura, a tremura. (Calul ~ din tot corpul.) 3. v. palpita.

tresărí (-ár, -ít), vb. – A tresălta, a face o mișcare bruscă și spontană. – Mr. antrisar, antrisărire. După fr. tressailir, adaptat la conjug. lui a sări. Der. din lat. *tra(n)s-sălĭre (Pușcariu 1761) ar fi posibilă numai pentru mr.

tresărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tresár, 2 sg. tresárí, imperf. 3 sg. tresăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. tresáră