TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIBUTÁR, -Ă adj. Care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus economicește. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influențat; care datorează cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIBUTÁR, -Ă adj. 1. care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datorează cuiva ceva. 3. (despre un curs de apă) care se varsă într-un curs de apă mai mare, într-un lac sau în mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tributár adj. m., pl. tributári; f. sg. tributáră, pl. tributáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIBUTÁR ~ă (~i, ~e) 1) înv. Care plătește tribut; aflat în dependență (economică). Țara ~ă. 2) fig. Care are o obligație; îndatorat față de cineva. /<fr. tributaire, lat. tributarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink