TRICÓ s. n. v. tricou.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRICO1 Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) păr”, „pilos”. [Var. triho-. / < it. trico-, fr. tricho-, cf. gr. thrix, trichos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRICO2 v. triho2.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRICÓ s.n. v. tricou.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRICO-, -TRICHÍE, -TRÍH elem. „păr, pilozitate”, „cil, flagel”. (< fr. tricho-, -trichie, -triche, cf. gr. thrix, thrikhos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink