TRICÓU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă sau ca un maiou. [Var.: tricó s. n.] – Din fr. tricot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRICÓU s.n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot, care acoperă partea de sus a corpului, purtându-se pe piele. [Var. trico s.n. / < fr. tricot].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRICÓU s. n. cămașă, bluză tricotată, purtată mai ales de sportivi. (< fr. tricot)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRICÓU s. v. maiou.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tricóu (-uri), s. n. – 1. Tricot, împletitură din ochiuri. – 2. Jerseu, pulover, gen de împletitură. – Mr. trico. Fr. tricot; pentru teminație, cf. cadou, carou. – Der. tricota, vb. (a împleti), din fr. tricoter; tricotaj, s. n. (împletitură), din fr. tricotaje.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tricóu (obiect) s. n., art. tricóul; pl. tricóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRICÓU ~ri n. 1) Articol de lenjerie tricotat, care se îmbracă direct pe corp, acoperind partea lui superioară. /<fr. tricot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink