TRIDÉNT, tridente, s. n. Furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate ca simbol al puterii zeului Neptun. – Din fr. trident, lat. tridens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIDÉNT s.n. (Mit.) Furcă cu trei dinți cu care era înfățișat de obicei zeul Neptun. [Pl. -te, -turi. / < lat. tridens, cf. fr. trident].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIDÉNT s. n. 1. (mit.) furcă cu trei dinți cu care era înfățișat zeul Poseidon (Neptun). 2. obiect marinăresc în formă de furcă cu trei brațe. (< fr. trident, lat. tridens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tridént s. n., pl. tridénte/tridénturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIDÉNT ~e n. mit. Furcă cu trei dinți cu care este înfățișat Neptun, zeul mării. [Pl. și tridenturi] /<fr. trident, lat. tridens, ~tis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink