TRIFÓIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifoíște] – Trifoi + suf. -iște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIFOÍȘTE s. (BOT.; Menyanthes trifoliata) (reg.) plămânare, trei-frați, trifoi-amar, trifoi-de-baltă, trifoi-de-lac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRIFOÍȘTE s. v. ghizdei, ghizdei mare, sovârf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trifóiște s. f., g.-d. art. trifóiștii; pl. trifóiști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIFÓIȘTE ~i f. 1) Teren semănat cu trifoi; loc unde crește trifoi. 2) Plantă erbacee asemănătoare la frunză cu trifoiul, cu flori albe-trandafirii, dispuse în inflorescențe alungite, folosită în medicină datorită conținutului de substanțe tonice, antiscorbutice și febrifuge. [G.-D. trifoiștii] /trifoi + suf. ~iște
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink