TRIFTÓNG, triftongi, s. m. Emisiune în limitele unei singure silabe a trei elemente vocalice cu timbre diferite. – Din fr. triphtongue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIFTÓNG s.m. Pronunțare a trei vocale diferite într-o singură silabă. [< fr. triphtongue, cf. gr. tri – cu trei, phthongos – sunet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIFTÓNG s. m. pronunțarea a trei vocale diferite într-o singură silabă. (< fr. triphtongue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
triftóng s. m. (sil. mf. tri-), pl. triftóngi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIFTÓNG ~gi m. Grup de trei sunete diferite (o vocală și două semivocale) care formează o singură silabă. /<fr. triphtongue
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink