TRIGLÍF, triglife, s. n. Ornament al frizei templelor dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră cu trei creste în relief (care se repetă la intervale egale). [Var.: triglífă s. f.] – Din fr. triglyphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIGLÍF s.n. Ornament al frizei unei coloane dorice, care separă metopele între ele. [Var. triglifă s.f. / < fr. triglyphe, cf. gr. triglyphos – de trei ori cizelat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIGLÍF s. n. ornament al frizei unei coloane dorice, cu trei ramuri verticale, care separă metopele între ele. (< fr. triglyphe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
triglíf s. n. (sil. -glif), pl. triglífe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIGLÍF ~e n. arhit. Element ornamental constând dintr-o placă dreptunghiulară de piatră cu trei creste în relief, care se repetă la intervale egale. /<fr. triglyphe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink