Dex trigon

TRIGÓN, trigoane, s. n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute cu nuci și m****e în sirop; prăjitură în formă de triunghi preparată din aluat franțuzesc umplut cu cremă de vanilie. 2. (În sintagma) Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisferele cerebrale. – Din fr. trigone.

TRIGÓN s.n. 1. Prăjitură în formă de triunghi făcută din foi de plăcintă umplute cu nuci și m****e în sirop. 2. Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă, de formă triunghiulară, care împreună cu corpul calos face legătura între cele două emisfere ale creierului mare. [< fr. trigone, cf. gr. tri – cu trei, gonia – unghi].

TRIGÓN s. n. 1. preparat de patiserie triunghi din foi de plăcintă umplute cu nuci și m****e în sirop. 2. ~ cerebral = lamă de materie nervoasă, triunghiulară, care împreună cu corpul calos face legătura dintre cele două emisfere ale creierului mare; formix. 3. (astr.) poziție a unei planete al cărei unghi pe distanța Pământ – Soare (Lună) și Pământ – planetă se ridică la 12⁰ș. (< fr. trigone, 3/ germ. Trigon/alschein/)

TRIGÓN, trigoane, s. n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute cu nuci și m****e în sirop. 2. (În expr.) Trigonul cerebral = lamă de materie nervoasă, care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisfera dreaptă si cea stângă a creierului mare. – (1) Fr. trigone (gr.), (2) gr. trigonon.

trigón, trigoáne, s.f. (înv.) triunghi.

trigón (-oáne), s. n. – Plăcintă de formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune. Ngr. πρίγωνον (Candrea; Gáldi 263). Cf. trigonometrie, s. n., din fr., și der. său trigonometric, adj.

trigón s. n., pl. trigoáne

TRIGÓN ~oáne n. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de aluat umplute cu nuci m****e în sirop. /<fr. trigone