TRIGONOMÉTRIC, -Ă, trigonometrici, -ce, adj. Care aparține trigonometriei, referitor la trigonometrie; de care se ocupă trigonometria. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare al arcelor invers aceluia al acelor ceasornicului. Funcție trigonometrică = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. – Din fr. trigonométrique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIGONOMÉTRIC, -Ă adj. Care ține de trigonometrie, referitor la trigonometrie. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; funcție trigonometrică = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. [< fr. trigonométrique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIGONOMÉTRIC, -Ă adj. referitor la trigonometrie. ♦ cerc ~ = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; funcție ~ă = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. (< fr. trigonométrique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRIGONOMÉTRIC, -Ă, trigonometrici, -e, adj. Referitor la trigonometrie; de care se ocupă trigonometria. – Fr. trigonométrique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
trigonométric adj. m. (sil. -tri-), pl. trigonométrici; f. sg. trigonométrică, pl. trigonométrice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIGONOMÉTRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de trigonometrie; caracteristic trigonometriei. Ecuație ~că. [Sil. -me-tric] /<fr. trigonométrique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink