TRINITÁTE s. f. (În religia creștină) Treimea divină; Sfânta Treime. ♦ Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate. – Din fr. trinité, lat. trinitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRINITÁTE s.f. 1. (În religia creștină) Sfânta Treime. 2. Grup de trei personae, de trei lucruri etc. [Cf. lat. trinitas, fr. trinité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRINITÁTE s. f. 1. Sfânta Treime. 2. grup de trei divinități, trei persoane sau lucruri care formează o unitate. (< fr. trinité, lat. trinitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRINITÁTE s. 1. (BIS.) sfânta treime, (pop.) troiță. 2. treime, triadă, trio, (pop.) troiță. (Formau o ~ nedespărțită.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trinitáte (grup de trei) s. f., g.-d. art. trinității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRINITÁTE ~ăți f. 1) Unitate tainică a celor trei fețe ale divinității (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) care întruchipează pe Dumnezeu; Sfânta Treime. 2) fig. Reunire a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate; troiță. [G.-D. trinității] /<lat. trinitas, ~atis, fr. trinité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink