TRINÓM, trinoame, s. n. Expresie algebrică compusă din trei termeni. – Din fr. trinôme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRINÓM s.n. Expresie algebrică formată din trei termeni. [Pl. -oame. / < fr. trinôme, cf. gr. tri – cu trei, nomos – parte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRINÓM, -Ă I. adj. (despre ecuații) din trei termeni. II. s. n. polinom cu trei termeni. (< fr. trinôme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
trinóm s. n., pl. trinoáme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRINÓM ~oáme n. Polinom cu trei termeni (trei monoame). /<fr. trinôme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink