TRIPLICITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi triplu. – Din fr. triplicité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIPLICITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi triplu. 2. Număr întreit; ansamblu, unitate alcătuită din trei părți identice. [Cf. fr. triplicité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIPLICITÁTE s. f. însușirea de a fi triplu. ◊ ipocrizie în cel mai înalt grad. (< fr. triplicité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
triplicitáte s. f., g.-d. art. triplicității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink