TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] – Din fr. trivial, lat. trivialis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIVIÁL, -Ă adj. 1. (Liv.) Comun, de rând, obișnuit; evident. 2. Care are un caracter necuviincios; obscen, ordinar, vulgar, scabros. [Pron. -vi-al. / cf. fr. trivial, lat. trivialis < trivium – răspântie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIVIÁL, -Ă adj. 1. comun, de rând, obișnuit; evident. 2. obscen, ordinar, indecent, vulgar, scabros. (< fr. trivial, lat. trivialis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRIVIÁL adj. v. obscen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
triviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. triviáli; f. sg. triviálă, pl. triviále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIVIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; comun; obișnuit; banal; vulgar; plat. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de pudoare; foarte vulgar. Anecdotă ~ă. [Sil. -vi-al] /<fr. trivial
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink