TRIVIALITÁTE, trivialități, s. f. Însușirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIVIALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este trivial; (spec.) vulgaritate, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. trivialité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIVIALITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este trivial; vulgaritate. ◊ faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. (< fr. trivialité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRIVIALITÁTE s. v. obscenitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trivialitáte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivialității; pl. trivialități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIVIALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter trivial. 2) la pl. Manifestare trivială. /<fr. trivialité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink