TRIȘCÚȚĂ, trișcuțe, s. f. Diminutiv al lui trișcă. – Trișcă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
trișcúță s. f., g.-d. art. trișcúței; pl. trișcúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink