Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TROMBONÍ, trombonesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A minți; a păcăli; a exagera. – V. trombon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TROMBONÍ vb. v. minți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tromboní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trombonésc, imperf. 3 sg. tromboneá; conj. prez. 3 sg. și pl. tromboneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TROMBÓN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta. 2. (Fam. și peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări. – Din fr. trombone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TROMBÓN ~oáne n. Instrument muzical de suflat, asemănător cu trompeta, dar mai mare decât aceasta, care emite sunete puternice, de înălțimi diferite. /<fr. trombon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TROMBÓN s.n. Instrument muzical de suflat, din alamă, mult mai mare decât trompeta. [< fr., engl. trombone].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TROMBÓN s. n. 1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, în U, care produce sunete de înălțimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile. 2. (fam.; pl.) minciuni; păcăleli. (< fr. tromboane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TROMBÓN s. v. gură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trombón (instrumentist) s. m., pl. trombóni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trombón (instrument) s. n., pl. tromboáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink