TRONCATÚRĂ s.f. Înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. [< fr. troncature].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRONCATÚRĂ s. f. înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. (< fr. troncature)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
troncatúră s. f., pl. troncatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink