Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: troncăni (verb tranzitiv) , troncănire (substantiv feminin)   
TRONCĂNÍRE, troncăniri, s. f. Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – V. troncăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRONCĂNÍRE s. troncănit, troncăt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
troncăníre s. f., g.-d. art. troncănírii; pl. troncăníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRONCĂNÍ, troncănesc, vb. ÎV. 1. Intranz. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. Tranz. Fig. A flecări, a trăncăni. – Tronc + suf. -ani.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TRONCĂNÍ ~ésc intranz. A face zgomot, izbindu-se de ceva; a face „tronc”. /tronc + suf. ~ăni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRONCĂNÍ vb. v. durăi, durui, flecări, hodorogi, hurui, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
troncăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. troncănésc, imperf. 3 sg. troncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. troncăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)