Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
TRÓNCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: tróncot s. n.] – Tronc + suf. -ăt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a